UNTURA DE BURSUC
Un leac din bătrâni, scos la lumină din bârlog
Ţăranilor români de la poalele munţilor nu le lipsea din gospodărie seul de vită, untura de bursuc şi de urs. Răni, luxaţii, entorse sau diverse boli trupeşti se topeau ca prin minune, exact ca grăsimea jivinelor când era preparată pe focul din sobă, cu flori din inima pădurii şi descântece, pentru ajutor în vindecare. Menţiuni despre proprietăţile medicinale ale unturii de bursuc s-au descoperit chiar şi în vechile scrieri ale călugăriţei germane Hildegard von Bingen. Folosită în scopuri terapeutice de bătrânii şi doftoroaiele satului, atât ca alifie pentru "tras oase" şi masaje, cât şi ca medicament de uz intern, untura sălbăticiunilor era foarte apreciată acum câteva decenii, când încă nu existau medicamente pe toate drumurile, ca în prezent. Iar dacă strămoşii noştri au folosit-o cu succes în reţetele tradiţionale, noi de ce nu ne-am bucura de proprietăţile ei terapeutice?
Vestea bună este că biologii ruşi (medicina populară siberiană e cea mai tare din lume) au realizat o gamă largă de produse terapeutice din untură de bursuc, dintre care două au ajuns de curând şi în farmaciile din ţara noastră. Detalii despre utilizarea terapeutică şi indicaţiile unturii de bursuc aflăm de la Ludmila Bzovîi, o tânără moldoveancă, studentă în Bucureşti, care cunoaşte din proprie experienţă beneficiile acestui leac natural.
"În bolile pulmonare, remediul este de mare folos"
- Ludmila, de unde vine preocuparea ta pentru medicina populară şi ce te-a făcut să aduci în România aceste produse din untură de bursuc?
- În copilărie, am avut o mare problemă la plămâni, iar medicii nu-mi dădeau mari şanse de vindecare. Făcusem complicaţii din cauza unei pneumonii puternice care recidivase. Un prieten de-al tatălui meu, aflând despre suferinţa mea, i-a trimis din Rusia un borcan mare cu untură de bursuc, cu care mama m-a vindecat în numai câteva săptămâni! Aproape că uitasem de această poveste, dar anul trecut, un bun amic din Chişinău a avut o problemă similară. S-a molipsit de o boală pulmonară gravă: tuberculoză. Fiindcă fusese fumător, tratamentul medicamentos părea că nu dă rezultate. Se simţea foarte rău şi era slăbit, aşa că i-am povestit la telefon prin ce trecusem şi i-am recomandat să ia untură de bursuc. Cum el era încă internat în spital, fiind contagios, iar tatăl meu pierduse legătura cu amicul său din nordul Rusiei, m-am interesat de unde altundeva aş putea să fac rost de leacul-minune. Am găsit pe internet un site rusesc, de unde am aflat mai multe detalii despre efectele terapeutice ale unturii de bursuc, dar şi cine produce aceste medicamente naturale. Am dat telefon la firma producătoare şi am făcut o comandă pentru amicul meu. Am primit trei cutii cu capsule care conţineau untură de bursuc pură. La circa o lună după ce a început cura, era complet schimbat: nu mai tuşea deloc, febra i-a scăzut şi devenise plin de energie. Mi-am dat seama că, cel puţin în bolile pulmonare, untura de bursuc poate fi de un real folos, aşa că am hotărât, împreună cu tatăl meu, s-o aducem şi în România, unde am auzit că se folosea cândva, dar în prezent nu mai există.
- Ce proprietăţi terapeutice are untura de bursuc?
- Grăsimea de bursuc este un produs pur. Proprietăţile sale benefice sunt date de substanţele biologic active pe care bursucul le acumulează în organism, pentru menţinerea vieţii şi a sănătăţii, în timpul celor patru luni de hibernare (de la sfârşitul lunii noiembrie până la începutul lunii martie), fără mâncare şi apă. În compoziţia grăsimii de bursuc se evidenţiază o cantitate mare de vitamine, acizi organici şi macronutrienţi: vitaminele A, E, K, PP, complexul B (B2, B3, B5, B6, B9, B12), tocoferol, acid folic, carotenoizi etc. Concentraţia mare de acizi graşi polinesaturaţi (Omega 3, Omega 6 şi Omega 9) face untura de bursuc benefică în afecţiunile cauzate de nivelul ridicat de colesterol din sânge, pe care-l elimină din organism. Totodată, acizii graşi contribuie la extinderea lumenului vaselor inimii şi inhibă depunerea acidului uric în articulaţii şi în organele sistemului urinar, iar alte substanţe active din grăsimea de bursuc au acţiune antiinflamatoare, îmbunătăţesc funcţionarea sistemului nervos, reglează balanţa hormonală şi echilibrul fosfo-calcic al persoanelor distrofice şi al copiilor rahitici. Consumul grăsimii de bursuc stimulează circulaţia sângelui, stimulează procesul de vindecare al ţesuturilor deteriorate, ajută la dezvoltarea hormonilor steroizi, accelerează metabolismul proteinelor, au un rol important în sistemul de reproducere feminin şi masculin (sinteza hormonilor masculini şi feminini, cu efecte benefice mai ales asupra spermatogenezei) şi ajută la sinteza de proteine naturale (colagen şi cheratină). De asemenea, normalizează funcţia tractului gastro-intestinal şi îmbunătăţeşte procesele digestive (creşte secreţia de sucuri gastrice şi pancreatice, are efect coleretic şi stimulează peristaltismul intestinal). Studiile ştiinţifice atestă că acest complex de substanţe naturale stimulează hematopoieza şi producerea leucocitelor, având un rol activ în prevenirea formării celulelor canceroase.
- În ce afecţiuni s-au evidenţiat cele mai bune rezultate?
- Grăsimea de bursuc este folosită în special pentru tratarea tuberculozei pulmonare, în componenţa sa găsindu-se substanţe active care acţionează asupra bacilului Koch, responsabil de declanşarea bolii. Aceleaşi efecte benefice are şi în alte boli pulmonare şi ale tractului respirator: pneumonii cronice sau complicate, pleurezii, silicoze în stadiul incipient, bronşite cronice astmatice (întâlnite mai ales la fumători), astm bronşic, faringite, laringite, amigdalite acute şi cronice, fiind totodată adjuvant în cancerul pulmonar. Este indicată preventiv fumătorilor, pentru protecţia căilor respiratorii şi regenerarea ţesutului pulmonar. Produsul stimulează activitatea sistemului imunitar, creşte rezistenţa organismului la agenţi patogeni şi infecţii, fiind astfel prevenite bolile asociate cu deficitul imunitar. Tratamentul cu untură de bursuc are un efect excelent în răcelile de sezon, fiind eficient în infecţiile tractului respirator, tuse şi dureri în gât, prin efectele sale antiinflamatoare şi expectorante.
Untura de bursuc poate fi utilizată cu succes şi în alte probleme de sănătate: afecţiuni gastro-intestinale (colite, enterocolite, gastrite, ulcere gastrice şi duodenale, disfuncţii ale microflorei intestinale); afecţiuni cardio-vasculare (ateroscleroză, tromboflebită, tromboze, varice, hemoroizi, tulburări ale circulaţiei sanguine la nivel cerebral, hipertensiune arterială, angină pectorală); afecţiuni metabolice (distrofie, rahitism, poliartrită reumatoidă, intoxicaţii medicamentoase şi alimentare). Aplicată local, untura de bursuc are efecte benefice în: boli sau leziuni musculare şi scheletice (artrite, tendinite, osteocondroze, osteoporoză, osteomielite, miozite, fracturi, entorse de ligamente şi tendoane etc.); afecţiuni articulare (reumatism poliarticular); boli dermatologice (eczeme, psoriazis, dermatită atopică, acnee, urticarie etc.); leziuni ale pielii (zgârieturi, tăieturi, răni, arsuri, piele crăpată, escare, degerături, fisuri anale, fistule, vergeturi, furuncule, abcese, muşcături de insecte etc.).
În Siberia, bursucul a fost considerat dintotdeauna un trofeu valoros, nu numai pentru blană, utilizată la confecţionarea hainelor călduroase. Grăsimea lui, consumată încă de-acum 200 de ani, s-a dovedit salvatoare în caz de hipotermie şi pentru protejarea pielii împotriva degerăturilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţilor ruşi li se dădea zilnic o doză de untură de bursuc, pentru a prinde puteri. De asemenea, era inclusă în dieta răniţilor, pentru recuperarea lor în timp mai scurt. Fiind cunoscut efectul cicatrizant al grăsimii de bursuc, a fost des utilizată în spitalele de campanie pentru tratarea rănilor produse prin împuşcare şi cicatrizarea rapidă a amputaţiilor.
- Există şi contraindicaţii în utilizarea grăsimii de bursuc?
- Conform studiilor medicale realizate de cercetătorii ruşi, pe baza cărora produsele au fost înregistrate ca medicamente naturale, tratamentul cu untură de bursuc este contraindicat la pacienţii cu boli hepatice, afecţiuni pancreatice (în special pancreatită), litiază biliară şi la cei care au avut diverse reacţii alergice în trecut. De asemenea, nu poate fi folosită de femeile gravide şi de copiii cu vârsta sub 3 ani, pentru că nu s-au făcut studii pe aceşti subiecţi.
Nu este ascuns faptul că, în unele cazuri, tratamentul cu untură de bursuc poate provoca reacţii adverse, în special tulburări digestive (greaţă, vărsături) sau intestinale. Dacă apar astfel de reacţii, în funcţie de intensitatea lor, este bine să se reducă doza sau să se oprească tratamentul. Ţin minte din copilărie că, atunci când luam untură cu lingura, în două din trei situaţii vărsam tot! Nu are deloc un gust plăcut! Acum, problema este ca şi rezolvată, pentru că grăsimea este introdusă în capsule care se dizolvă în tubul digestiv.
- În ce condiţii se face extragerea grăsimii? Bursucii sunt cumva sacrificaţi pentru prelevarea ei?
- Nu! Eu sunt o mare iubitoare a animalelor şi vă daţi seama că mi-am pus întrebări referitor la modul de recoltare a grăsimii de la simpaticii bursuci. Am aflat că nu este ucis niciun animal pentru a i se preleva preţiosul leac! Extracţia unturii se face la începutul iernii, când bursucii (crescuţi în condiţii apropiate de cele naturale, într-o rezervaţie specială şi hrăniţi din belşug) sunt pregătiţi pentru hibernare, iar în grăsimea lor sunt sintetizate suficiente elemente nutritive şi minerale, care de altfel îi conferă şi proprietăţile terapeutice amintite. Practic, ei sunt adormiţi cu somnifere introduse în hrană şi li se face o "lipoaspiraţie", fiind extrase circa 700 grame de untură de la fiecare animal, astfel încât să le rămână suficiente rezerve pentru hibernare.
"Grăsunul" vindecător
Ţăranilor români de la poalele munţilor nu le lipsea din gospodărie seul de vită, untura de bursuc şi de urs. Răni, luxaţii, entorse sau diverse boli trupeşti se topeau ca prin minune, exact ca grăsimea jivinelor când era preparată pe focul din sobă, cu flori din inima pădurii şi descântece, pentru ajutor în vindecare. Menţiuni despre proprietăţile medicinale ale unturii de bursuc s-au descoperit chiar şi în vechile scrieri ale călugăriţei germane Hildegard von Bingen. Folosită în scopuri terapeutice de bătrânii şi doftoroaiele satului, atât ca alifie pentru "tras oase" şi masaje, cât şi ca medicament de uz intern, untura sălbăticiunilor era foarte apreciată acum câteva decenii, când încă nu existau medicamente pe toate drumurile, ca în prezent. Iar dacă strămoşii noştri au folosit-o cu succes în reţetele tradiţionale, noi de ce nu ne-am bucura de proprietăţile ei terapeutice?
Vestea bună este că biologii ruşi (medicina populară siberiană e cea mai tare din lume) au realizat o gamă largă de produse terapeutice din untură de bursuc, dintre care două au ajuns de curând şi în farmaciile din ţara noastră. Detalii despre utilizarea terapeutică şi indicaţiile unturii de bursuc aflăm de la Ludmila Bzovîi, o tânără moldoveancă, studentă în Bucureşti, care cunoaşte din proprie experienţă beneficiile acestui leac natural.
"În bolile pulmonare, remediul este de mare folos"
- Ludmila, de unde vine preocuparea ta pentru medicina populară şi ce te-a făcut să aduci în România aceste produse din untură de bursuc?
Ludmila Bzovii
- Ce proprietăţi terapeutice are untura de bursuc?
- Grăsimea de bursuc este un produs pur. Proprietăţile sale benefice sunt date de substanţele biologic active pe care bursucul le acumulează în organism, pentru menţinerea vieţii şi a sănătăţii, în timpul celor patru luni de hibernare (de la sfârşitul lunii noiembrie până la începutul lunii martie), fără mâncare şi apă. În compoziţia grăsimii de bursuc se evidenţiază o cantitate mare de vitamine, acizi organici şi macronutrienţi: vitaminele A, E, K, PP, complexul B (B2, B3, B5, B6, B9, B12), tocoferol, acid folic, carotenoizi etc. Concentraţia mare de acizi graşi polinesaturaţi (Omega 3, Omega 6 şi Omega 9) face untura de bursuc benefică în afecţiunile cauzate de nivelul ridicat de colesterol din sânge, pe care-l elimină din organism. Totodată, acizii graşi contribuie la extinderea lumenului vaselor inimii şi inhibă depunerea acidului uric în articulaţii şi în organele sistemului urinar, iar alte substanţe active din grăsimea de bursuc au acţiune antiinflamatoare, îmbunătăţesc funcţionarea sistemului nervos, reglează balanţa hormonală şi echilibrul fosfo-calcic al persoanelor distrofice şi al copiilor rahitici. Consumul grăsimii de bursuc stimulează circulaţia sângelui, stimulează procesul de vindecare al ţesuturilor deteriorate, ajută la dezvoltarea hormonilor steroizi, accelerează metabolismul proteinelor, au un rol important în sistemul de reproducere feminin şi masculin (sinteza hormonilor masculini şi feminini, cu efecte benefice mai ales asupra spermatogenezei) şi ajută la sinteza de proteine naturale (colagen şi cheratină). De asemenea, normalizează funcţia tractului gastro-intestinal şi îmbunătăţeşte procesele digestive (creşte secreţia de sucuri gastrice şi pancreatice, are efect coleretic şi stimulează peristaltismul intestinal). Studiile ştiinţifice atestă că acest complex de substanţe naturale stimulează hematopoieza şi producerea leucocitelor, având un rol activ în prevenirea formării celulelor canceroase.
- În ce afecţiuni s-au evidenţiat cele mai bune rezultate?
Untura de bursuc poate fi utilizată cu succes şi în alte probleme de sănătate: afecţiuni gastro-intestinale (colite, enterocolite, gastrite, ulcere gastrice şi duodenale, disfuncţii ale microflorei intestinale); afecţiuni cardio-vasculare (ateroscleroză, tromboflebită, tromboze, varice, hemoroizi, tulburări ale circulaţiei sanguine la nivel cerebral, hipertensiune arterială, angină pectorală); afecţiuni metabolice (distrofie, rahitism, poliartrită reumatoidă, intoxicaţii medicamentoase şi alimentare). Aplicată local, untura de bursuc are efecte benefice în: boli sau leziuni musculare şi scheletice (artrite, tendinite, osteocondroze, osteoporoză, osteomielite, miozite, fracturi, entorse de ligamente şi tendoane etc.); afecţiuni articulare (reumatism poliarticular); boli dermatologice (eczeme, psoriazis, dermatită atopică, acnee, urticarie etc.); leziuni ale pielii (zgârieturi, tăieturi, răni, arsuri, piele crăpată, escare, degerături, fisuri anale, fistule, vergeturi, furuncule, abcese, muşcături de insecte etc.).
În Siberia, bursucul a fost considerat dintotdeauna un trofeu valoros, nu numai pentru blană, utilizată la confecţionarea hainelor călduroase. Grăsimea lui, consumată încă de-acum 200 de ani, s-a dovedit salvatoare în caz de hipotermie şi pentru protejarea pielii împotriva degerăturilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţilor ruşi li se dădea zilnic o doză de untură de bursuc, pentru a prinde puteri. De asemenea, era inclusă în dieta răniţilor, pentru recuperarea lor în timp mai scurt. Fiind cunoscut efectul cicatrizant al grăsimii de bursuc, a fost des utilizată în spitalele de campanie pentru tratarea rănilor produse prin împuşcare şi cicatrizarea rapidă a amputaţiilor.
- Există şi contraindicaţii în utilizarea grăsimii de bursuc?
Sustamed
Nu este ascuns faptul că, în unele cazuri, tratamentul cu untură de bursuc poate provoca reacţii adverse, în special tulburări digestive (greaţă, vărsături) sau intestinale. Dacă apar astfel de reacţii, în funcţie de intensitatea lor, este bine să se reducă doza sau să se oprească tratamentul. Ţin minte din copilărie că, atunci când luam untură cu lingura, în două din trei situaţii vărsam tot! Nu are deloc un gust plăcut! Acum, problema este ca şi rezolvată, pentru că grăsimea este introdusă în capsule care se dizolvă în tubul digestiv.
- În ce condiţii se face extragerea grăsimii? Bursucii sunt cumva sacrificaţi pentru prelevarea ei?
- Nu! Eu sunt o mare iubitoare a animalelor şi vă daţi seama că mi-am pus întrebări referitor la modul de recoltare a grăsimii de la simpaticii bursuci. Am aflat că nu este ucis niciun animal pentru a i se preleva preţiosul leac! Extracţia unturii se face la începutul iernii, când bursucii (crescuţi în condiţii apropiate de cele naturale, într-o rezervaţie specială şi hrăniţi din belşug) sunt pregătiţi pentru hibernare, iar în grăsimea lor sunt sintetizate suficiente elemente nutritive şi minerale, care de altfel îi conferă şi proprietăţile terapeutice amintite. Practic, ei sunt adormiţi cu somnifere introduse în hrană şi li se face o "lipoaspiraţie", fiind extrase circa 700 grame de untură de la fiecare animal, astfel încât să le rămână suficiente rezerve pentru hibernare.
"Grăsunul" vindecător
Bursucul (viezurele) are 60-80 cm lungime şi o coadă de 15-20 cm. Este uşor de recunoscut prin verdeaţa din pădure: are bot alungit, este îndesat, iar pe spate are două dungi mai deschise la culoare, care-i străbat blana de la bot până la coadă. Animal omnivor, se hrăneşte cu fructe, seminţe, larve, ouă furate din cuiburile păsărilor care cuibăresc la sol, găini, şoareci, iepuri, pui de vulpe. Dacă îi este foame, nu se dă în lături să atace chiar şi reptile veninoase, fără să fie afectat de veninul acestora. Inteligent şi curajos, atacă orice animal, indiferent de talie, dacă este sâcâit.
Gospodar prevăzător, toamna îşi face provizii din belşug. Mare amator de porumb, şterpeleşte ştiuleţi din lanuri şi înghesuie în vizuină cantităţi uriaşe (până la 50 kg!). Deşi bursucul are iarna o activitate redusă sau hibernează (în funcţie de temperatura de-afară), stratul de grăsime pe care-l depune toamna îi asigură supravieţuirea fără să bea deloc apă şi chiar fără rezervele de hrană din vizuină. Constructor priceput (sapă mai repede decât un om, cu lopata!), îşi face vizuine adânci, la 2 metri sub pământ, cu galerii complexe, de 7-8 metri lungime, prevăzute cu încăperi separate pentru locuit, pentru provizii şi pentru dejecţii, cele din urmă fiind periodic astupate şi înlocuite cu altele noi. În comparaţie cu alte animale sălbatice, bursucul este un maniac al curăţeniei!
Sursa : Formula As
Scrie un comentariu